«Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.» Matei XXVI
(…)
Am luat şi am mâncat, mulţi dintre noi, întru amintirea Sa. Întru comuniune cu El. Dar de când necredinţa s-a aşternut peste mintea omului, a pierit şi amintirea chipului hristic desăvârşit. Iar mâncatul trupului s-a transformat într-un act dezgustător de teofagie, prin care omul se străduia continuu să ajungă dincolo de Totul divin, să vadă nevăzutul şi să poată urla cu gura plină eu sunt cel ce sunt!, de vreme ce tot ceea ce era cândva cu adevărat a dispărut. Simulacrele devin realitate în absenţa modelelor.
Îmi doresc să pot experimenta sentimentul pe care prinţul Potemkin îl trăia atunci când îşi traversa măreţele bulevarde construite opulent din faţade cartonate în spatele cărora se întindea singură dezolanta stepă rusească. O imagine aproape profetică pentru viitorul omenirii ca întreg – să vezi prin fiecare fereastră a fiecărei case acelaşi ocean uscat locuit doar de rozătoare.
Ginghis Khan este singura panoramă fericită care mai poate apărea în jurul satului Potemkin! Prin el, ori murim ori ne tămăduim şi începem reconstrucţia.
Răzvan Luca
Köntenicht Küntz
Fake jew community 
Pai fara a muri nu putem incepe reconstructia, cred eu. Iti aduce aminte de invatatura cu bobul de grau…
Procesul morţii e oricum inevitabil. Privind aşa şi referindu-mă la învăţătura cu bobul de grâu, nu rămâne decât să sper că a fost aruncat pe solul fertil şi nu între bălării sau pe drum, sub picioarele trecătorilor.
De cine/ce crezi ca depinde ca bobul sa cada unde trebuie?
„Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. „
Asa este…
Cred că ar fi o aroganţă din partea mea să ofer atribuţia sămănătorului altuia decât vântului – Duhului.
Dunkelheit este superb. Dupa acea moarte despre care scriai, life has new meaning. Dar doar dupa aceea…
…da, modelul crestin ii tot mai umbrit de artificii, ideologii si ratiuni care se bat in teorii ale formarii si existentei, iar la nivel amplu, majoritar, se transforma intr’o viziune morala ce vrea a inlatura demnitatea crestina, un fel de desertaciune sau „stepa” ca sa raman in culoarea imaginii […] lumea e rapita de credinta, iar iubirea pt Dumnezeu devine un lucru greu, chiar rusinos de vorbit in public…totusi, ne mai dau o speranta spicele inalte si bogate de pe campia Domnului, unde s-au inradacinat „colonii” de buruieni in toate formele si directiile.
eu nadajduiesc si cred in puterea si dorinta ultimului tau cuvant din scriere….cred ca e frumos sa ajungi sa iti inveti copiii cine e Tatal spiritului lor 🙂
PS: frumoasa si scrierea reflexiva cu oglinda, promit s’o citesc mai atent la proxima ocazie, acum aleg societatea si bucuria pe care i’ar aduce’o un bac cu note mari lu’ taicamiu. O seara faina! (cu pregatire pt bac)
Ancearul
de A.S. Puskin
Într-un pustiu uscat, zgîrcit,
Înţelenit şi ars de soare,
Ancearul stă ca un cumplit
Străjer, stingher în larga zare.
În ceasul rău l-a-nfiripat
Natura stepelor, haină,
Şi cu un venin l-a adăpat
Din frunze pîn’la rădăcină.
Restul poeziei este aici. Am facut corectura „cu un venin” in loc de „cu un vecin”…
Veninul este de mai multe feluri, nu numai din cel descris in splendida poezie a lui Puskin.
Absolut off-topic:
Schwarzmann, tu reusesti sa intri pe Lanternativa?
It’s alive and kicking!
Francesco, la ce te referi când spui că veninul este de mai multe feluri?
Lucrezia Borgia ar fi putut da cel mai bun raspuns cu privire la otravuri. Dar si unele ganduri au acelasi efect, unele actioneaza mai incet, altele mai repede…
Spre ruşinea mea, nu am ştiut cine este această Lucrezia Borgia până să o caut pe Internet după ce ţi-am citit postul şi trebuie să recunosc că nu m-aş limita să o întreb doar despre otrăvuri dacă mi-ar fi dat să vorbesc cu ea pe un alt plan al existenţei. Curioasă fiinţă e astă Lucrezia Borgia!
yup lucrezia rulz. ea si cu, say, de loyola – ar pune lumea asta pe roate’n 2 timpi si 3 miscari, parerea mea.
baudrillard rulz too.
ginghis khan era om simplu, dar exponentul unor fertile contradictii de clasa care’i depaseau probabil orizontul ingust, mongoloid.
„orizontul ingust, mongoloid”?!
aveti oarece nelamuriri monsieur?
Mari. Nu inteleg ce vrei sa spui cu expresia respectiva.
well exista 2 moduri in care pot rezolva nelamurirea dvs sir: cel mai simplu ar fi sa raspund ca – acel comment fiind complet la misto – n’am vrut sa „spun” in fond nimic prin expresia respectiva.
but then again, nu pot nega un fel de logica partiala – in interiorul lipsei generale de logica a commentului. in acest sens am vrut sa spun, pur si simplu, ca monsieur khan era probabil idiot.
va stau la dispozitie pt alte explicatii, sir.
Dear strelnikov,
We are infinitely obliged by your Note: it shook away a considerable mass of darkness out of us; and is the most intelligible definite word we have yet heard on that sad – yes, indeed – subject. Faptul ca nu ati vrut sa „spuneti” de fapt nimic prin respectiva expresie, explica excelent logica partiala din interiorul lipsei generale de logica. In acest sens, nu mai sunt necesare alte explicatii aditionale.
Ever yours most affectionate,
Lanternativa.
cu multa placere sir. voi nota totusi pe marginea Notei dvs ca unicul element sad din cadrul acestui post mi s’a parut a fi alegerea muzicii.
o noapte placuta.