Arhive lunare: Noiembrie 2009

Subliminal despre Nimic

.

.

.

. – . – . – . – . – . – . – . – . – .- .Dumnezeu.

Mă simt cumva inconfortabil atunci când încerc să cuprind cu gândul des folositele expresii: cutare n-a văzut nimic, cutare n-a făcut nimic, et caetera. Ce vor să spună confraţii mei Români atunci când vorbesc despre „a nu face nimic”? Poţi să nu faci nimicul? El noneste, cum deci să nu îl faci?

Una dintre concluzii ar fi că Românul este o fiinţă aplecată în mod special înspre duhul nimicului de îl invocă cu atâta ardoare în ciuda nonsensului ivit din aceste formule. Suntem nişte satanişti travestiţi care au făcut un cult pentru această absenţă a oricărei existenţe din cauza unor frustrări probabil născute din faptul că am fost mereu impotenţi şi pentru asta ignoraţi în cadrul Cetăţii Pământului. Tribul nostru a fost aşezat la poarta sudului cu leproşii şi sclavii istoriei. Ne-am dezvăţat de a vorbi altfel decât în gângureli nedesluşite învăţate de la leproşii fără limbă şi schimonoselile retardate ale unor servi.

Omul nu doar că nu poate face nimicul dar nici măcar să facă ceva-ul nu este capabil decât, poate, în măsura în care atinge un stadiu al desăvârşirii spirituale când ieşirea lui din Grota Lumii către Lumină să îi permită să copieze în parte actul divin al creaţiunii ca fiu al divinităţii. Altfel, suntem condamnaţi la a manipula materia – creaţia – natura „cu sudoarea frunţii” (Gen. 3:19); putem doar să fim cât mai sensibili faţă de vibraţiile ideilor şi germenilor tăinuiţi care se aşteaptă a fi descoperiţi dar care coexistă cu lumea încă de la începuturi. Cine se consideră ca fiind original, piatră de căpătâi într-un anumit domeniu dovedeşte un adevărat talent pentru un anume soi de ridicol îndreptat neintenţionat – poate – şi necugetat – în mod sigur – către propria lui persoană.

. – . – . – . – . – . – . – . – . – .- . -.Satan.

.

.

. Continuă lectura

8 comentarii

Din categoria Schwarzmann Skinski

Valpurgia în Oglindă

Neonaţionaliştii greşesc atunci când se pripesc să înfiereze Halloween-ul pentru simplul motiv că acesta nu ar fi indigen. Mi se pare că ipostaza în care ei se pun atunci când fac una ca asta este suspectă şi ipocrită, pentru că demonstrează lesne că nu înţeleg aspectul esenţial al sărbătorii, şi anume, dimensiunea sacră a festivităţii. Nu voi face referire în cele ce vor urma în mod necesar la răul pe care mercantilismul Occidental îl are asupra Sacrului şi, ca şi o consecinţă a acestui fapt, a văluririi lui. Chestiunea asta e discutabilă şi, până la urmă, la un nivel mult mai primitiv, lucrul ăsta există şi în ţările mai retardate din punct de vedere economic şi social cum ar fi România. Vânzarea coroanelor, a lumânărilor, a pozelor cu TOŢI sfinţii îi fac pe majoritatea acelora care vor să ia parte la ritual să piardă din vedere Mortul în sine în trimentul [ să fie ăsta opusul şi implicit rădăcina detrimentului? orişicum, treacă de la mine ] tezaurului achiziţionat. Cred că ar fi înţelept să nu cădem în ispita fariseismului. Halloween-ul, cât şi Ziua Morţilor, sunt în esenţă aceeaşi sărbătoare. Intrarea lumii naturale în sfera Întunecată a anului este percepută la fel de către Om aproape peste tot, cu oarecare nuanţări determinate de diferiţi factori culturali şi geografici. Continuă lectura

2 comentarii

Din categoria Schwarzmann Skinski