Arhive lunare: Ianuarie 2010

Alternativă la Politica Corectitudinii

Propun reinstituirea duelului.

Revenirea din abstractul colectivist la concretul unităţii indivizibile a societăţii – omul Vasile, omul Răzvan, omul Alexandra.

Ceea ce nu înţeleg prea bine beneficiarii acestor politici „corecte” este că ele depăşesc dimensiunea demnităţii individuale. Ele se adresează demnităţii de grup, trecând în desuetitudine pe aceea a fiecăruia în parte, anulând-o. Avem valoare doar ca parte dintr-un întreg anume. Cantitatea primează, motiv pentru care cel mai mic divizor comun al miliardelor care există concomitent pe Pământ, respectiv cifra 1, individul, devine complet neglijabil.

Continuă lectura

15 comentarii

Din categoria Schwarzmann Skinski

Frank Chodorov

„The interventionary powers of the State are in direct proportion to its revenues; it must have the wherewithal with which to do things. But the visual evidence and actuality of its powers is the bureaucracy, so that its size is a sure measure of the magnitude of these powers. To put it another way, every interventionary measure calls for an enforcing agency, since it cannot enforce itself, and the operatives of this agency must be paid — not to mention the cost of necessary appurtenances, such as offices and equipment and buildings. To what purpose would the State put its revenues if it did not have a bureaucracy to maintain? Which, in a way, is a redundancy, for the bureaucracy is the State. The expenses of the State are the expenses of the bureaucracy, just as the powers of the State are realized in the functions of the bureaucracy. It is the size and importance of this aristocracy of office that actualizes the State. Therefore, when this aristocracy puts in claims on the tax fund, it is simply taking care of its business, and when it takes up with some reform measure that will entail more expenditures, it is acting in character.”

Amin, amin, amin!

3 comentarii

Din categoria Schwarzmann Skinski

Soarele Sabatic

Nimic nu este imobil în Creaţie.

Iar această dinamică omniprezentă, în limitele materiei existente, produce Muzică. Imperceptibilă cea mai mare parte din ea pentru omul normal. Intuibilă – pentru cel de geniu. Este simfonia coliziunilor atomice, a naşterii stelelor în vidul surd al cosmosului, muzica frunzei care creşte, a primului moment de existenţă de după ultima bătaie a inimii unui om.

Nu omul produce muzică, aşadar. Ea este deja acolo. Singura problemă care se pune este: cine are urechi de auzit, s-audă! Atât la nivelul interpretativ cât şi la cel al auditoriului. Dificultatea celor dintâi stă în traducerea întregului ansamblu sonor universal întru fericirea, doborârea, răscolirea, confuzarea şi exaltarea celor din urmă.

Puţini sunt cei care au reuşit acest lucru.

Cred însă că printre ei îl pot categorisi şi pe Helios. Ascultaţi, de trei ori câte trei.

Continuă lectura

7 comentarii

Din categoria Schwarzmann Skinski

„And thou shall say God did it!”

Superb, este?

Şi nu cred că slovele profetice scrise pe ornamentul de lemn al balconului greşesc cu ceva.

Continuă lectura

16 comentarii

Din categoria Schwarzmann Skinski

Datoria sfântă ponegrită

Războinicul este, în momentul de faţă, unul dintre cei mai mari demoni ai lumii.

Pentru că ia viaţa. Viaţa altor războinici. Ceea ce coincide în mintea unora cu a lua viaţa oricui altcuiva. Ca şi când tâlharul de la miez-de-noapte dând în cap unei vampe ca să îi ia puţinul ei câştig este sinonim cu soldatul debarcat în Normandia.

Mă dedau şi eu unui astfel de satanism răsturnat dacă aşa stau lucrurile. Nimic nu e mai frumos decât să fii diavolul lui Dumnezeu împotriva plămădelilor angelice ale lui Satan.

Continuă lectura

3 comentarii

Din categoria Schwarzmann Skinski

Întâia Utopie

În pustia Şinear omul a căutat pentru prima dată să se îndumnezeiască în afara lui Dumnezeu.

Acest prim proiect social salvator îl propune Nimrod, strănepotul lui Noe descins din spiţa lui Ham. El este arhetipul optimistului şi al idealistului, ferm convins de buna-natură a omului. Bazându-se pe acest gând, el nu îşi căuta propria mântuire ci o căuta, în modul cel mai dezinteresat, pe aceea a întregii lumi prin scoborârea Asgardului în Migdard, după cum fericit s-a exprimat Împăratul Phosphoros în agora Lanternativei. Se înţelege de la sine că dacă până şi unui contemporan al căderii adamice i-a fost greu să vadă imposibilitatea mântuirii omului prin om, cu atât mai mult le va veni peste mână celor ce i-au urmat în viaţă. Ceea ce el a căutat să facă a fost să încerce să îi substituie Cerului o imagine desacralizată a acestuia pe linia orizontală a Şinearului. Raiul teluric. Similitudinile pe care le regăsim între personajul biblic şi unele personaje ale istoriei sunt izbitoare de aceea am şi îndrăznit să îl numesc pe Nimrod ca arhetip al idealiştilor.

Substratul profetic al paragrafelor care vorbesc despre Turn sunt străvezii. Şi, în maniera oricărui profet, şi acesta îşi ţine degetul drept, osos şi alb îndreptat către fiecare moment distinct al Istoriei avertizând asupra iminenţei reconstrucţiei acestui uriaş mormânt al omului vechi. Amnezia poate fi impulsul determinant în astfel de situaţii. A şi fost, de altfel, în urmă cu doar 220 de ani, respectând o ciclicitate temporală suspect-simetrică, prelungindu-se ca o tumoare până în zilele noastre. Asemănările „nimrodiansimului” cu socialismul şi internaţionalismul modern sunt limpezi. De la obsesia deicidară urmată de cea soteriologică, neapărat în ordinea asta, până la uniformizarea identitară a comunităţilor [„ Behold, the people is one, and they have all one language; – Geneza 11:6] – totate acestea sunt o preocupare destul de binecunoscută a mesianismului marxist care nu uită, pentru binele general, pilda biblică. Nu poate exista înţelegere între indivizi contrastanţi, cel puţin nu atâta cât se cere pentru a da naştere unui Homo Svpersapiens.

Intuiţia maestrului Brueghel cu privire la structura Turnului nu cred că înşeală deloc realitatea.  Mersul progresiv centripet de la bază către vârf face apel clar la modul în care nimrodienii au perceput şi vor continua să perceapă societatea. Individul iluminat şade în punctul prim al turnului din care ulterior iradiază întreagul schelet al construcţiei, până la baza sa.

Babelul a fost Întâia Utopie, aşa că se cuvine să îi acordăm atenţie sporită pentru a-i înţelege lecţiile. Întâi, că orice utopie este sortită eşecului – asemenea modelului, după cum şi istoria ne-a confirmat de atâtea ori. Pe urmă, utopia nu se naşte decât din sângele scurs din trupul unui zeu ucis – în conştiinţa oamenilor. Sfidarea şi pe urmă deicidul sunt parte a unui ritual fără de care Omul Nou şi Raiul pămâtesc nu pot lua naştere. Deicidul este pasional, răzbunător mereu şi nu cred că se vor putea abţine vreodată oamenii să strige înaintea trimiterii la moarte a Divinului ca sângele lui să cadă asupra lor şi asupra capului copiilor lor! Viciu de procedură iremediabil înscris în natura noastră. Iar prin potenţarea acestui blestem din prezentul oricărei situaţii regăsite în descrierea de mai sus în viitor, perfecţiunii teoretice a Turnului i se adaugă sublima şi profunda imperfecţiune a omului veşnic sufocat cu Fructul Cunoaşterii.

Continuă lectura

8 comentarii

Din categoria Schwarzmann Skinski