Lamiezdenoaptemisearată

Our head is a coffin

For our soul.

So let’s let then the water droplet drop, and drop, and drop on our forhead until it cracks it open.

Dostoievski-anisme

“There is no virtue if there is no immortality.”

În lipsa Adevărului nimic nu fecundă. În lipsa Adevărului, curajul, smerenia şi bunătatea nu-şi găsesc sensul. În lipsa Adevărului zace sclavia morţii.

Prin credinţă îndrăznesc să cunosc Adevărul, prin credinţă îşi găseşte cercetarea mea răspuns, prin credinţa că nu totul este permis omului — ceea ce îi este permis este libertatea de a spune “Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa” şi de a primi mântuire în smerenia sacrificiului de la Golgota.

Related or not:

Adevărul te va face slobod

Prin adevăr trăieşti etern căci ajungi să mărturiseşti despre Absolut. Slavă lui Hristos pentru stânca adevărului şi pentru că prin El suntem descătuşaţi de întuneric şi liberi. Liber am devenit atunci când m-am dezis de mine şi când am renunţat la libertatea de a fi unul cu mine însumi, însumându-mă cu Tatăl şi Fiul, prin Duhul Sfânt.

Şi în adevăr nu există pizmă, aşa că te iert, tiranule!

Erezia premeditării divine

Am auzit într-o anumită conjunctură pe cineva vorbind despre Dumnezeu ca şi cum El ar fi premeditat conceptual întreaga Creaţie şi abia ca urmare a previzualizări formei finale a Creaţiei El să înceapă efectiv Construcţia. Nu ştiu de ce mi se pare profund eretică viziunea asta care răpeşte multe atribute dumnezeirii. Bunătatea, în mod special, de vreme ce o astfel de precugetare ar subînţelege dubii inerente în natura divină cu privire la calitatea unui gând sau a altuia. De asemenea, distanţa dintre momentul gândului şi actul creaţiei ar lăsa să se înţeleagă că omnipotenţa nu îi aparţine lui Dumnezeu.  Lucru neadevărat, pe care am să îl susţin cu un extras din Cusanus:

Mintea divină creează concepând. - Nicolaus Cusanus, Ydiota de mente

† 10 IV 2010 †

Lech Kaczyński

Tresaltă neosovietele de fericire că li s-a dat o asemenea şansă! Şi dacă ar fi să aflu vreodată că vreun agent de sorginte rusească a scos o piuliţă de la motor, motiv pentru care acesta a clacat sau mai ştiu eu ce altceva, serios că nu m-aş mira.

1666

2666

3666

Tabernaculum III

1       Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!”  S-au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele.

2        Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu.

3        Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

4        ,,Şi-au perdut oare mintea ceice săvîrşesc nelegiuirea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?”

5        Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.

6        O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Cînd va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.

Pslamul 53

Are we the hollow men?

T.S. Eliot - Hollow men


I
We are the hollow men
We are the stuffed men
Leaning together
Headpiece filled with straw. Alas!
Our dried voices, when
We whisper together
Are quiet and meaningless
As wind in dry grass
Or rats' feet over broken glass
In our dry cellar

Shape without form, shade without colour,
Paralysed force, gesture without motion;

Those who have crossed
With direct eyes, to death's other Kingdom
Remember us - if at all - not as lost
Violent souls, but only
As the hollow men
The stuffed men.

II
Eyes I dare not meet in dreams
In death's dream kingdom
These do not appear:
There, the eyes are
Sunlight on a broken column
There, is a tree swinging
And voices are
In the wind's singing
More distant and more solemn
Than a fading star.

Let me be no nearer
In death's dream kingdom
Let me also wear
Such deliberate disguises
Rat's coat, crowskin, crossed staves
In a field
Behaving as the wind behaves
No nearer -

Not that final meeting
In the twilight kingdom

III
This is the dead land
This is cactus land
Here the stone images
Are raised, here they receive
The supplication of a dead man's hand
Under the twinkle of a fading star.

Is it like this
In death's other kingdom
Waking alone
At the hour when we are
Trembling with tenderness
Lips that would kiss
Form prayers to broken stone.

IV
The eyes are not here
There are no eyes here
In this valley of dying stars
In this hollow valley
This broken jaw of our lost kingdoms
In this last of meeting places
We grope together
And avoid speech
Gathered on this beach of the tumid river

Sightless, unless
The eyes reappear
As the perpetual star
Multifoliate rose
Of death's twilight kingdom
The hope only
Of empty men.

V
Here we go round the prickly pear
Prickly pear prickly pear
Here we go round the prickly pear
At five o'clock in the morning.
Between the idea
And the reality
Between the motion
And the act
Falls the Shadow
                  For Thine is the Kingdom
Between the conception
And the creation
Between the emotion
And the response
Falls the Shadow
                  Life is very long
Between the desire
And the spasm
Between the potency
And the existence

Between the essence
And the descent
Falls the Shadow
                 For Thine is the Kingdom
For Thine is
Life is
For Thine is the

This is the way the world ends
This is the way the world ends
This is the way the world ends
Not with a bang but a whimper.