Întâia Utopie

În pustia Şinear omul a căutat pentru prima dată să se îndumnezeiască în afara lui Dumnezeu.

Acest prim proiect social salvator îl propune Nimrod, strănepotul lui Noe descins din spiţa lui Ham. El este arhetipul optimistului şi al idealistului, ferm convins de buna-natură a omului. Bazându-se pe acest gând, el nu îşi căuta propria mântuire ci o căuta, în modul cel mai dezinteresat, pe aceea a întregii lumi prin scoborârea Asgardului în Migdard, după cum fericit s-a exprimat Împăratul Phosphoros în agora Lanternativei. Se înţelege de la sine că dacă până şi unui contemporan al căderii adamice i-a fost greu să vadă imposibilitatea mântuirii omului prin om, cu atât mai mult le va veni peste mână celor ce i-au urmat în viaţă. Ceea ce el a căutat să facă a fost să încerce să îi substituie Cerului o imagine desacralizată a acestuia pe linia orizontală a Şinearului. Raiul teluric. Similitudinile pe care le regăsim între personajul biblic şi unele personaje ale istoriei sunt izbitoare de aceea am şi îndrăznit să îl numesc pe Nimrod ca arhetip al idealiştilor.

Substratul profetic al paragrafelor care vorbesc despre Turn sunt străvezii. Şi, în maniera oricărui profet, şi acesta îşi ţine degetul drept, osos şi alb îndreptat către fiecare moment distinct al Istoriei avertizând asupra iminenţei reconstrucţiei acestui uriaş mormânt al omului vechi. Amnezia poate fi impulsul determinant în astfel de situaţii. A şi fost, de altfel, în urmă cu doar 220 de ani, respectând o ciclicitate temporală suspect-simetrică, prelungindu-se ca o tumoare până în zilele noastre. Asemănările „nimrodiansimului” cu socialismul şi internaţionalismul modern sunt limpezi. De la obsesia deicidară urmată de cea soteriologică, neapărat în ordinea asta, până la uniformizarea identitară a comunităţilor [„ Behold, the people is one, and they have all one language; – Geneza 11:6„] – totate acestea sunt o preocupare destul de binecunoscută a mesianismului marxist care nu uită, pentru binele general, pilda biblică. Nu poate exista înţelegere între indivizi contrastanţi, cel puţin nu atâta cât se cere pentru a da naştere unui Homo Svpersapiens.

Intuiţia maestrului Brueghel cu privire la structura Turnului nu cred că înşeală deloc realitatea.  Mersul progresiv centripet de la bază către vârf face apel clar la modul în care nimrodienii au perceput şi vor continua să perceapă societatea. Individul iluminat şade în punctul prim al turnului din care ulterior iradiază întreagul schelet al construcţiei, până la baza sa.

Babelul a fost Întâia Utopie, aşa că se cuvine să îi acordăm atenţie sporită pentru a-i înţelege lecţiile. Întâi, că orice utopie este sortită eşecului – asemenea modelului, după cum şi istoria ne-a confirmat de atâtea ori. Pe urmă, utopia nu se naşte decât din sângele scurs din trupul unui zeu ucis – în conştiinţa oamenilor. Sfidarea şi pe urmă deicidul sunt parte a unui ritual fără de care Omul Nou şi Raiul pămâtesc nu pot lua naştere. Deicidul este pasional, răzbunător mereu şi nu cred că se vor putea abţine vreodată oamenii să strige înaintea trimiterii la moarte a Divinului ca sângele lui să cadă asupra lor şi asupra capului copiilor lor! Viciu de procedură iremediabil înscris în natura noastră. Iar prin potenţarea acestui blestem din prezentul oricărei situaţii regăsite în descrierea de mai sus în viitor, perfecţiunii teoretice a Turnului i se adaugă sublima şi profunda imperfecţiune a omului veşnic sufocat cu Fructul Cunoaşterii.

¹And the whole earth was of one language, and of one speech.

²And it came to pass, as they journeyed from the east, that they found a plain in the land of Shinar; and they dwelt there.

³And they said one to another, Go to, let us make brick, and burn them thoroughly. And they had brick for stone, and slime had they for morter.

⁴And they said, Go to, let us build us a city and a tower, whose top may reach unto heaven; and let us make us a name, lest we be scattered abroad upon the face of the whole earth.

⁵And the LORD came down to see the city and the tower, which the children of men builded.

⁶And the LORD said, Behold, the people is one, and they have all one language; and this they begin to do: and now nothing will be restrained from them, which they have imagined to do.

⁷Go to, let us go down, and there confound their language, that they may not understand one another’s speech.

⁸So the LORD scattered them abroad from thence upon the face of all the earth: and they left off to build the city.