Fugitiv despre Liberul Arbitru

Am văzut nu cu mult timp în urmă la televizor o secvenţă de câteva minute dintr-un film, cred, în care viaţa era asemănată cu liniile de cale ferată: dreaptă şi imposibil de evitat în „dreptatea” ei. Siguranţa cu care naratorul argumenta acest punct de vedere mi-a trezit o frustrare veche de când mama Gaia în adâncul meu. La ce anume sunt redus eu atunci şi funcţiile mele?

În viziunea mea libertatea noastră de a alege există, fiind limitată doar de graniţele noastre fizice şi materiale. În mod sigur nu pot să exist în două puncte ale lumii concomitent însă nu pot să mă îndoiesc măcar de faptul că îmi stă în putinţă să aleg în fiecare secundă din viaţa mea între a trăi şi a mă sinucide în absenţa oricărei alte alternative. Realitatea tuturor probabilităţilor pe care le implică o secundă a existenţei umane este de necontestat, în opinia mea. Abia atunci când secunda se împlineşte şi se concretizează într-una singură din acele realităţi posibile suma celorlalte neîmplinite se sting, dar asta nu le face imposibile. Păcatul din care se naşte viziunea asta a unei vieţi unilaterale rezultă din felul în care autorii ei privesc doar retrospectiv existenţa, obţinând, cum altfel, decât un parcurs aparent drept al vieţii cu câte o escală inevitabilă în fiecare punct cronologic.

Cu dedicaţie pentru toţi cei care îşi însuşesc statutul de Epimetei ai lumii acesteia, uno canzone:

Anunțuri

9 comentarii

Din categoria Schwarzmann Skinski

9 răspunsuri la „Fugitiv despre Liberul Arbitru

  1. Ana Blandiana:

    „In masura in care o inteleg, fericirea mi se pare o problema a liberului arbitru. Fiinta noastra fizica si faptura noastra spirituala isi stiu impinge granitele rezistentei incredibil de departe atata timp cat numai de ele depinde sa o faca. Nenorocirea ne infringe nu pentru ca este mai tare decat noi, ci pentru ca am intrat in raza ei fara voia noastra. Suntem nefericiti nu pentru ca ne lipseste fericirea, ci pentru ca absenta ei nu atarna de noi. Putem renunta la orice, mandri, fericiti chiar, cu conditia sa nu fim obligati de altii sa renuntam. Liberul arbitru, dreptul de a-ti hotara singur soarta, este prin el insusi o conditie necesara, si de multe ori suficienta, a fericirii.”

    Fragment din Atat de putin, aparut in Calitatea de martor, editura Liternet.

  2. lanternativa

    Sunt protestant, asa ca am fost predestinat sa nu cred in liberul arbitru.

    P.S. Am vazut ca ai adaugat Analecta Classica la Nonblogroll, alaturi de Dan Puric. Chiar asa de slab sa fie blogul?!

  3. Cu privire la P.S., denumirea de nonblogroll e cea care pare că scoate în evidenţă slaba reprezentare a blogului sau alăturarea lui cu Dan Puric în listă? Pentru că nu consider Analecta Classica altfel decât bună.

    Iar acum un P.S. din partea mea: eu sunt neoprotestant; cred deci că am fost predestinat să nu mai cred în nimic, nici măcar în predestinare.

  4. Francesco, mulţumesc mult pentru citat. Îmi place în mod special fraza următoare:

    „Putem renunta la orice, mandri, fericiti chiar, cu conditia sa nu fim obligati de altii sa renuntam”

    Mi se potriveşte ca o mănuşă.

  5. lanternativa

    Sa fiu sincer era vorba despre alaturarea cu „Dan Puric în listă”. Ma linistesc in schimb cu batranul Kierkegaard. Luteranii nu se prea cearta intre ei…

    In fine, este vorba doar despre niste disfunctionalitati personale si nu obiective.

    „îmi stă în putinţă să aleg în fiecare secundă din viaţa mea între a trăi şi a mă sinucide în absenţa oricărei alte alternative” – alegerea o vei face intotdeauna, constient sau nu, in functie de contextul in care esti. Suntem fiinte relationale, interactionam unii cu altii mai mult decat ne putem imagina, iar acest lucru reduce enorm de mult ceea ce noi numim „alegere libera in momentul T0 sau T1”. Acea alegere a fost dictata de o sumedenie de factori, de „alegeri” ale altora etc, etc.

    Sau, daca o luam pe teren teologic, putem oare face altceva decat Dumnezeu stie deja ca vom face? Evident ca nu, avand in vedere ca Este (cu majuscula, in sens tomist) atotstiutor. Nu interfereaza, dar stie. Si e cam acelasi lucru…

    P.S. Notiunea de neoprotestant nu exista in tarile de traditie protestanta. E un termen inventat de ortodocsi si are o conotatie absolut peiorativa. Acum nu ca o fac eu pe victima, ar fi chiar culmea!, dar mi se pare nedrept modul in care este folosit prin RO sau RUS.

  6. Suntem fiinte relationale, interactionam unii cu altii mai mult decat ne putem imagina, iar acest lucru reduce enorm de mult ceea ce noi numim “alegere libera in momentul T0 sau T1″. Acea alegere a fost dictata de o sumedenie de factori, de “alegeri” ale altora etc, etc.

    Este cât se poate de adevărat că mereu ţinem cont de societate dar nu am prea vrut să intru în problema asta pentru că mă gândeam la oamenii cu boli mintale grave cărora simţul ăsta social le lipseşte de foarte multe ori, deciziile lor fiind luate într-o totală nepăsare faţă de cei din jur. Având gândul ăsta în cap, îmi vine să cred că la un anumit nivel noi alegem să ne limităm opţiunile pentru a ne conforma şi a nu fi ostracizaţi din grupul din care facem parte.

    Sau, daca o luam pe teren teologic, putem oare face altceva decat Dumnezeu stie deja ca vom face? Evident ca nu, avand in vedere ca Este (cu majuscula, in sens tomist) atotstiutor. Nu interfereaza, dar stie. Si e cam acelasi lucru…

    Este foarte probabil să nu interfereze, deşi se prea poate ca prin intermediul profeţilor şi profeţiilor scripturale să fii existat o oarecare interferenţă care însă nu impunea, ci doar sugera o anumită abordare a situaţiei din perspectiva exterioară şi completă a divinităţii asupra situaţiei.

    Orişicum, pentru mine este un lucru foarte clar că suntem fiinţe limitate fizic [am să includ aici şi social, pentru că este foarte adevărat că un om în toate facultăţile lui mintale nu se va prea aventura să comită fapte care să îi atragă alungarea din „haita” în care la acel moment face parte] iar limitarea asta ne obligă din start la un număr x de opţiuni.

    „P.S. Notiunea de neoprotestant nu exista in tarile de traditie protestanta. E un termen inventat de ortodocsi si are o conotatie absolut peiorativa. Acum nu ca o fac eu pe victima, ar fi chiar culmea!, dar mi se pare nedrept modul in care este folosit prin RO sau RUS.”

    Am învăţat în primii ani de şcoală să trec peste orice zeflemea din partea profesorilor şi a colegilor şi făcând asta am cam devenit insensibil la valoarea adevărată a cuvântului ăstuia, printre altele din aceaşi tolbă. 🙂

  7. Gamaliel Duze

    Da, punctul asta istoricist de vedere a generat multe rele. Printre ele, comunismul…

  8. @ Lanternativa: esti intr-atat de luteran pe cat de ortodox sunt eu 😀

  9. lanternativa

    @ Horia:

    🙂 🙂 🙂

    Cu toate ca as reflecta putin asupra notiunii de ortodoxie… 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s