Idei nocturne

Trăiesc cu gândul, de vreun an şi jumătate, că oamenii nu pot supravieţui fără a vedea în aproapele lor o neputinţă, o rană de moarte, devitalizantă. Într-un efort sincer dar naiv de a îndeplini vorbele Mântuitorului, care punea ca şi condiţie indubitabilă pentru creştini iubirea aproapelui, aceşti oameni dornici să îşi reverse preaplinul sentimentelor lor nobile s-ar găsi într-o incapacitate totală de a da ascultare vocii divine într-o lume în care toţi ar semăna lui Hristos, în vorba şi în faptă. Pentru că această iubire se reduce automat la un soi de milă superioară care nu se poate exercita decât atunci când există aparenţa unui decalaj valoric între indivizi unde ei se află pe piedestal iar aproapele lor… atât de aproape de ei, dar totuşi cu două degete sub rangul lor de ridicare spirituală.

Tocmai de aceea oamenii vitali sunt stigmatizaţi. Pentru că anulează necesitatea existenţei acestui corp de surori caritabile a căror perceţie asupra iubirii a venit pe segmente, trunchiat şi nu tot timpul dinspre Dumnezeu. Pentru că mila lor are ceva din aroganţa Luciferică care a precedat alungării acestuia din Rai, chiar dacă această subtilitate nu este recunoscută public şi nici măcar cunoscut în faţa propriului for lăuntric – în modul cel mai sincer, de altfel.

Iar când un singur individ devine refractar la aceste pansamente imaginare ale crucii înroşite cu acuarelă şi nu cu sângele lui Hristos, se naşte o paranoia generală în agoră. De ce este respinsă mila? Înţelegerea? Compătimirea?

De ce… ?

Anunțuri

19 comentarii

Din categoria Schwarzmann Skinski

19 răspunsuri la „Idei nocturne

  1. emma

    vorbesti cumva despre adam si eva ? despre relatia femeie-barbat ? despre amor ? nu inteleg ce cauta Dumnezeu mereu intre oameni ? daca admitem ca suntem asa cum a vrut EL atunci suntem responsabili pentru ale noastre . cred sincer ca asta vrea EL si imi imaginez cu usurinta ca este chiar ofuscat teribil pentru neputinta noastra ( a unora 🙂 ) de a-si asuma aceste libertati . de fapt ma depasesc toate acestea cand sunt privite prin prisma religiei . cand se cauta intotdeauna un raspuns divin la anumite dileme lumesti . mi se pare de-a dreptul unfair vizavi de Dumnezeu . eu chiar nu am nimic impotriva LUI doar impotriva unei forme de abuz in numele sau .

    ma rog . ca nu te-am inteles este mai mult decat posibil si intr-o oarecare forma chiar explicabil, razvane . aferim !

    p.s. si apoi nu simtim toti la fel . nu putem sa ne contopim in aceleasi dorinte . unii , cei mai multi vor sa-si traiasca pasiunile , omenescu … cat se poate de natural , de firesc !

  2. emma

    a, sau, poate il pedepsesti cumva indirect pentru ceva anume ? anathema… ma rog , nici aceastea versiune nu imi pare fair 🙂

  3. Ce vroiam să transmit era ideea cum că oamenii simt o nevoie acută de a-l compătimi pe aproapele lor, cameleonând sub forma asta porunca iubirii aproapelui. Cam atât! 😛

  4. emma

    okay .am priceput acum. dar asta facem cand suntem solidari cu cei care sunt in situatii grele . este primul si cel mai firesc impuls human .

    p.s. si invers : cand oamenii spre exemplu se cameleonizeza expunand ceea ce de fapt nu sunt – devine destul de dificil sa poti sa iti exprimi compasiunea sau intelegerea . de aici spun eu ca trebuie sa fi deschis si cel putin sincer 🙂

  5. emma

    si inca ceva razvane , nu exista iubire prin porunca . la fel cum nu exista nici compasiune tot prin porunca . asta ar fi trebuit de mult sa inteleaga reprezentantii religiei . trebuie sa ramana un sentiment absolut omenesc pe care il simti fara sa ti se spune sau sa ti se dea porunca 🙂

  6. Cred că înţelesul cuvântului poruncă capătă un sens cumva diferit în situaţia asta, pentru că porunca respectivă nu determină în mod necesar îndelpinirea ei. E mai degrabă o enunţare a unui imperativ fără de care omul nu poate avea parte de dumnezeire. Este cât se poate de clar că rămâne la latitudinea noastră să iubim sau nu.

    Dar oricum, ideea care mă rodea pe mine era de fapt aceea că compătimirea asta – dacă tot vorbim despre ea – e rezultatul faptului că omul se află în incapacitatea de a sta pe o treaptă egală cu ceilalţi „fraţi” ai săi, cospecimeni, cum vrei tu să îi numeşti. El vrea să îşi verse aceste sentimente de compătimire de sus în jos ca să simtă un soi de confort rezultat din aparenta sa stare de mai bine. Ei, şi tocmai această situaţie îl face meschin în pornirea lui lăuntrică şi „necreştin”, dacă îmi e admis să o zic aşa.

  7. emma

    acum plec acasa si nu mai pot sa ma lungesc. razvane : „cura hominis bonum perfectit ” de aceea se spune „die sorge vollendet das gute im menschen” ( grija desavarseste bunul in oameni) mi-am amintit spre exemplu ceva tare dragut citindu-l pe heidegger despre hyginus ( 25 vor christus ) o fabula prin care omul a fost format din acesta SORGE ( grija) a fost format jupiter din lut insufletindu-l cu spirit pentru ca acesta este un asa numit „grundverfassung” des menschlichen Dasein – die – Sorge ( grija pentru celalalt indiferent de ierarhie , caci, nu putem sa stam pe aceeasi treapta toti , caci, suntem diferiti . si e bine asa , doar trebuie sa optimizam ici-colo ) 🙂

    ma duc paaa …cand sunt neconcentrata le stalces in doici si restul 😀

  8. Decalaj valoric sau decalaj de posibilitati intre oameni. Mila se refera la cel de-al doilea caz, pentru ca mila cu nuante de superioritate provoaca resentimente.

  9. Poate că pentru a evita confuziile ar trebui găsit un termen înlocuitor pentru milă, ca să ştim [noi, the fake jews] când ne referim la acel sentiment născător de resentimente şi când nu.

    Apropo Francesco, văd că sunteţi asaltaţi în chip barbar de vizitatori „vrednici”. 🙂

  10. Ne viziteaza si unii ce vor sa fie spaima netului. Ne ameninta, ne injura, ne dispretuiesc, ne scuipa, ne ignora sau ii obligam la intrarea in deplinul anonimat.
    Tot felul. Dar nu ei conteaza.

  11. Am observat că s-au mai temperat lucrurile. Eu unul sper ca niciodată să nu se exercite măsuri restrictive asupra voastră din cauza unora ca ei. Adică atunci când apar doar feţe comune supărate, alea nu fac nimic comparativ cu costumele negre ale guvernului, la rândul lor supărate şi în putere să facă ceva nasol.

  12. Multe depind de Durban 2. Maestre, ştim că amicii noştri au nevoie de scandal ca de aer, vor să joace cartea defăimării şi a apărării faţă de atacurile „extremiste”. Iar tot ce nu le convine este extremism.

  13. Phosphoros

    Ei, Francesco … pai si tu il faceai nazist pe Schmitt. Asta nu e acuza de „extremism”? Sau folosim si noi, dreptacii, dublul standard unde ne convine, precum aia cu Che Guevara?

  14. Las-o moarta ca doar nu toti am scris pentru Schwarze Korps a SS-ului.

  15. Error. A se sterge ori nu, dupa gust.

    Observatia insa ramane: acuzatia de extremism are o cu totul alta valoare in cazul nostru fata de cazul lui Schmitt. Nu cunosc ca vreunul dintre noi sa fi pus umarul, fie si in mod oportunist, la opera vreunui clasic al totalitarismului. Faptul ca tov. Horia-Phosphoros simte nevoia sa faca pe desteptu’ inca o data, demonstreaza ca are cateva fixatii care nu trec, in ciuda gargarei „impaciutoriste” pe care o profeseaza atunci cand vine in vizita. Stii cum se cheama asta, stimabile? Ipocrizie.

  16. Asa o fi, maestre Imperialist. Nu toti am scris pt. Schwarze Korps, dupa cum nu toti am proslavit alte forme de „totalitarism”, fie ele si respectabilo-softcore. Tov. Imperialist … intuiesti la fel de bine ca si mine ca intre marxismul „cool” occidental si (pseudo)liberalismul neocon nu exista mare diferenta. Eventual o polarizare aparent opusa.

    Si stii cum se cheama fetisurile reductioniste? Semi-doctism.

    Mult succes.

  17. Tov. Phosphoros, sa faci bine sa nu ne mai calci pragul decat atunci cand vei avea si alte preocupari in afara balacaririi noastre prin vecini. Renunti la ipocrizie, inveti ce e aia bun simt si cu draga inima, altfel stai frumusel in coltul tau 68-ist, benoistule.

  18. Phosphoros

    Nu iti face griji tov. Imperialist. Am alte preocupari. Mai gandesc, mai scriu chestii care nu suna a cancan neocon, nu cant osanale marelui frate transoceanic.

    „Benoist”? Multumesc. Iau chestia asta ca pe un compliment. Tot suna mai bine decat „kristolule”, „straussule”, „podhoretzule”.

    Un lucru ma tot amuza la fetisurile matale. Ii reprosezi lui Benoist ca a inceput sa scrie prin ’68. Dar … minuntea minunilor … a inceput sa lucreze cu Nouvelle Droite in perioada respectiva tocmai pentru a contracara ideatic stanga ’68-ista 😉 Bineinteles, asta nu l-a impiedicat sa combata si pseudo-dreapta anglo-saxona.

    Vezi, cumva ai mostenit ceva din bolsevismul mascat al neoconilor. Atitudinea cu „cine nu-i cu noi e impotriva noastra”. Mediteaza la chestiunea asta.

  19. Phosphoros

    Asadar, au revoir. Din nou.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s