Întregul Glob

Soarele răsare ca niciodată astăzi de-asupra satului Globul Craiovei. Razele sale răspândesc Speranţă şi un puternic sentiment de putinţă peste oamenii locului, care se simt de parcă s-au trezit dintr-un coşmar de proporţii universale unde toată energia negativă a Naturii s-a concentrat într-un singur om cam neîngrijit, a cărui păr aducea vag a ceva arbust sau tufiş neîngrijit. Au alungat însă această stafie care le-a bântuit gândul şi cugetul cu foarte mare dârzenie de îndată ce au realizat păcătoşenia fiinţei lui punând în loc pe un vlăjgan de prin marginea satului, fiul nelegitim al unui lăutar şi al unei croitorese. Vroiau să se veselească, să îşi înece amarul ameţelii provocate de piruetele mult prea lipsite de constrângeri în muzica dulce a flăcăului de lăutar. Era recunoscut în satele din apropiere ca fiind un priceput mânuitor al arcuşului, ceea ce dădea bine în ochii tuturor sătenilor. Şi a început să cânte:

I-auzi mamă, câinii bat

Iară’ îs străini în sat

Dă-le mamă ce-ai în ladă

Poate-or vini să mă vadă

Dă-le cerga cea de lână

Poate m-or lua de mână

Dă-le pana cea de struţ

Poate-or zice să mă duc!

Şi a tot cântat atâta vreme refrenul ăsta până când s-a înscris în mintea sătenilor veseli şi docili, înmuiaţi de alcool şi bucurie care şi-au dezvoltat în cele din urmă reflexe comportamentale derivate din el. Au început să împartă în mod nechibzuit cozile sapelor coşarilor şi fochiştilor, boabele de porumb din hambare le-au oferit bătrânilor ca să facă mătănii din ele iar găinile le-au aruncat câinilor ca să le închidă gura şi să nu mai latre la străini. Străinii de altfel uimiţi de atâta dărnicie şi desfrâu au devenit instant tovarăşi cu Globişti! Şi cum lighioanele deseori slujesc şi ciulesc urechea pentru tatăl tuturor netrebniciilor, vestea repede s-a răspândit, atât pe Pământ cât şi în Cer şi Suptpământ.

Stă scris că Dumnezeu a făcut măcar o dată ca Soarele să stea pironit în zare cu mult peste ceea ce era normal, pentru ca Iosua să câştige bătălia de la Gabaon. Dar de când Dumnezeu a murit în memoria umană sufocat de atâta ignoranţă, fapte ca astea nici nu se mai puteau imagina. Acum însă, sub frumoasele intonări ale lăutarului, Soarele a stat ca fermecat aşteptând atât mântuirea cântului cât şi propria sa mântuire de vreme ce s-a putut spune că odată cu această întâmplare chiar s-a văzut tot ce se putea vedea sub Soare. Chipurile, această prelungită prezenţă solară pe Cer a dus la uscarea recoltei de anul acesta. Fapt ce a supărat foarte pe cei din partea locului! Soluţia a fost găsită prompt, totuşi.

Este un lucru cât se poate de corect ca în aceste vremuri de restrişte să împărţim frăţeşte, cei care au cu cei care n-au şi să demonstrăm că în unitatea suntem mai puternici decât concentraţi doar pe interesele noastre individuale!” – zise lăutarul

„What did he say?” urlă un străin venit şi el să asiste la marea bucurie de peste mări şi ţări. Tânărul seminarist Daniel i-a răspuns: „He said something like… on this day, we gather because we have chosen hope over fear, unity of purpose over conflict and discord.” „Oh, but that sounds so good. Can it really be true?”

A doua zi au şi trecut la treabă. Hambarele şi depozitele chiaburilor au fost golite de orice bun, sub privirile speriate ale acestora. Entuziamsul răspândit printre înfometaţii ţărani a fost atâta de mare încât multe borcane cu murături ori au fost mâncate pe drum ori au fost scăpate pe caldarâm, spărgându-se cu un zgomot asurzitor. Primul care a greşit în felul ăsta a privit oarecum temător în jur. Pentru o secundă nici ceilalţi care au asistat la scenă nu au ştiut cum să reacţioneze. Însă unul mai dezgheţat a venit grăbit din urmă şi a urlat sarcastic „Hai bă, că mai sunt o mie ca ăla care aşteaptă să fie ridicate.” Ca şi când s-ar fi trezit de sub o vrajă, acel prim tăntălău dintr-o serie deja interminabilă de ei a rupt-o la goană înapoi înspre casele chiaburilor, căutând cumva prin rapiditatea goanei sale să compenseze pentru paguba comisă. Însă gândul acesta nu îl ţinu mult, pentru că a ajuns la un moment dat în apropierea unui tinerel care stătea consternat de-asupra unui mici bălţi galben, încercând cu cele două braţe ale sale să adune tot lichidul într-un singur punct şi să îl ridice cumva în poale – zadarnic gest de altfel. „Ce faci, băi, copile?„; „Uite, nenea, am scăpat vreo doişpe ouă pe jos şi tare rău îmi pare!„; „Lasă tu astea, că mai sunt suficiente găini. Hai sictir după altele, şi caută să îmi dai şi mie două pe sub mână ca nu cumva să afle ceilalţi cât de prostănac şi neîndemânatic eşti.”

Orişicum, se face că după o săptămână şi ceva, în centrul satului era un munte de vreo treizeci de metri înălţime, unde se adunaseră toate bogăţiile locului. Veselia era atât de mare, că nici nu ţi-o puteai imagina. Ba chiar ajunsese să fie mai mult de atât. Era o desfăşurare vecină cu desfrâul, atâta doar că pentru moment singurele trivialităţi şi vulgarităţi erau cele verbale şi gestice pentru că Soarele încă nu catadicsea să părăsească orizontul iar păcatele cele mari se fac mereu sub ascunzişul nopţii. Un lucru era evident şi izbitor pentru toţi: lăutarul şi-a îndeplinit promisiunia faţă de ei.

Nu mai lipsea decât să se treacă la împărţeala bunurilor. Pentru a nu scăpa pe nimeni la socoteală au fost însărcinaţi oameni cu treaba de a face lista completă a cetăţenilor. Din acest motiv s-au mai adăugat încă vreo şapte zile la cele zece iniţiale în care alimentele au stat sub Soarele dogoritor fără ca nimeni să observe cu adevărat această neglijenţă. Lucru normal de altfel – oamenii erau ocupaţi cu hârţoagele! Totuşi, nu după puţin timp se făcu chemarea generală în faţa muntelui din centrul satului. Şi începură să fie strigaţi pe rând Agnătoaie Vasile, Ahău Ion etc. Câte trei borcane de murături pe familie, câteva kilograme de grâu, cinci litri de vin şi aşa mai departe. Problema apăru la bunurile rare, existente în cantităţi foarte mici. Fructele deshidratate, aduse din Orient, de exemplu. Dulceaţa nemţilor, din care s-au găsit doar vreo două borcane. Dar dovedindu-se cu adevărat prudenţi, au hotărât să le împartă pe acestea doar acelora care se aflau în poziţiile centrale ale „redistribuirii”, cu prisosinţă lăutarului. Pentru a putea desăvârşi tăinuirea, i-au aruncat într-o fântână pe aceia care le-au cărat de la chiaburi către centrul satului ca să nu poată da la iveală nedreptatea comisă.

După alte câteva zile, s-a isprăvit întregul efort al redistribuitorilor, laolaltă cu viaţa câtorva săteni loviţi de insolaţie şi deshidratare sub ucigaşa privire a Soarelui. Tragedia însă abia avea să înceapă. Întorşi la casele lor, preafericiţii au început să desfacă saci, borcane şi pungi cuprinşi de o lăcomie indescriptibilă. Vroiau toţi o confirmare straşnică a faptelor ultimelor zile. Vroiau să se poată îmbuca pe săturate din ceva ce nu era al lor dar pe care simţeau că îl merită prin însăşi natura lor umană. Surpriza a fost mare atunci când mirosul putregaiului începu să împânzească fiecare ogradă din sat, un miros persistent al morţii şi al degradării. Sub necontenita lumină astrală, cea mai mare parte a alimentelor fie s-au stricat, fie au încolţit, fie pur şi simplu s-au transformat în cu totul şi cu totul altceva – un altceva necomestibil şi grotesc ca înfăţişare. Aşa că lăcomia aceea pe care au resimţit-o la deşirarea sacilor s-a transformat acum în ceva cu mult mai diabolic şi mai josnic. Aproape simultan, fiecare începu să iasă din propria curte privind în jur ca un animal de pradă înfometat. În perechi, fiecare fugind către acela care îi răspunse privirii sale printr-un gest reciproc, se luară la bătaie, muşcându-se de urechi, de spate şi braţe şi urlând asemenea porcilor în ajunul Sfântului Ignat. Busculada avu consecinţa de a-i vlăgui pe săteni până la neputinţa de a se mai ridica din tină. Scuipau frustraţi în Pământ, ca şi când ar vrea să poată închega praful acela prin umezeală într-un soi de proptă pe care să se poată ridica şi păşi mai departe. Dar nu era aşa, ba mai mult, au grăbit procesul deshidratării. Soarele nu cunoştea milă. Fără Dumnezeu care să îl alunge înapoi în întunericul nopţii, acesta a ajuns să rămână în contemplarea sa admirativă de prea multă vreme pe Cer.

Mirosul acestei societăţi moarte a atras în scurt timp lighioanele înfometate din pădure. Graba cu care acesteau au venit în direcţia leşurilor i-a speriat şi pe supravieţuitori.

Astfel, aceşti speculanţi redistribuitori în frunte cu lăutarul lor drag au ajuns să piară ucişi de o familie de urşi veniţi dinspre Răsărit care, în ciuda faptului că nu veniră pentru leşuri – după cum bine ne învaţă Natura, au simţit de la o distanţă apreciabilă un miros foarte drag lor. Hotărâte ferm, animalele acestea au decis să înlăture orice le va sta în cale pentru a ajunge la sursa acelui miros, incluzând oamenii de nimic şi flaşnetarii zgomotoşi. Aşa că i-au cam scalpat pe toţi în goana lor către rafturile ticsite cu mierea delicioasă din munţii Vosgi. Fin!

Şi-am călcat pe o căpşună… stricată! Ducă-s-ar pe pustii de flaşnetar! Cât despre Globul Craiovei, este un sat de care puteţi da în drumul dinspre Anina către Timişoara. M-a amuzat copios denumirea.

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Schwarzmann Skinski

4 răspunsuri la „Întregul Glob

  1. Dan

    Obama e lautar? 🙂 Sa nu te acuze cineva de rasism pana la urma. 😀

  2. Rasism? De ce m-ar acuza cineva de rasism ca urmare a acestei comparaţii benigne? 🙂

  3. emma

    trebuie sa citesc mai atenta dar tare-s-bosita acusica . dar oricum ma indoiesc serios ca voi pricepe . tu esti tare criptic .

    p.s. eu am calcat odata pe o coaja de banana si am alunecat si m-am lovit tare tare tare dureros 😥

  4. Cred că există o aparenţă de cripticitate acolo unde textul îşi pierde coerenţa şi consistenţa. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s