Este oare necesar să ne raportăm la Hristos prin mediile proxime şi pseudoproxime acestuia? Să ne hrănim din reflecţia altora a Luminii Sale mai mult decât din însăşi Ea? Opacitatea mediilor de reflexie este mereu un lucru uşor de tăinuit printr-un exces al propriei lumini, radiant luciferice. Iar când Cuvântului îi sunt adăugate cuvinte, ne trezim împovăraţi de o povară neliniştitoare şi apăsătoare şi ne întrebăm de ce noi nu putem păşi pe ape.

Pericolele statului asistenţial – Arabia Saudită

Ce se întâmplă atunci când statul câştigă sume impresionante de bani din exportul de petrol [ Oil accounts for more than 90 percent of exports and nearly 75 percent of government revenues in Saudi Arabia ] şi decide să intervină  furibund în viaţa socială prin proiecte guvernamentale menite să elimine “sărăcia” şi discrepanţele dintre clase? Pierde pe termen lung, în mod evident, iar prin ei indirect şi noi simţim ce înseamnă un prost raţionament economic care găseşte dificil să privească în perspectivă. Pierde pentru că piaţa acestui produs este oscilantă iar socoteala de acasă nu coincide aproape niciodată cu cea din târg.  Atunci când după o bună perioadă de creştere care a început de prin ‘70 preţul a ajuns să scadă simţitor prin ‘90 multe dintre proiectele acestea guvernamentale au trebuit sistate. Pentru o populaţie care a fost obişnuită să aibă [!] locuinţe gratuite, venituri garantate, benzină şi electricitate subvenţionate şocul a fost suficient de mare ca să…

Monstruozitatea socialismului

Socialismul este un creştinism fără Hristos, răsturnat, cu poalele către/în Sus. Iubirea aproapelui este mijlocită de organele statului în timp ce iubirea divinităţii este considerată nu doar desuetă ci chiar negativă la nivelul general al societăţii; este un lanţ care împiedică înălţarea Omului Nou. Acest mesia disproporţionat reprezentat de fiecare guvern supraponderal existent ia cu dreapta şi dă cu stânga. Nu judecaţi aceste coordonate după simbolistica scripturală, se pare că la stânga nu mai stau rătăciţii iar la dreapta răsplătiţii. Treburile sunt inversate în actualul nou mileniu.

Hrist Pantokrator

Ateismul ca o pereche prea mică de papuci

Nu pot.

Cred că m-a încercat perechea asta pe mine pe la vreo cincisprezece ani, pentru vreo două minute. Eram şi eu puţin curios şi intrigat de gândul că dincolo de perdeaua care acoperă Cerul s-ar putea afla decât un mare vid căscat şi surd.  Pe urmă însă “Soarele s-a întunecat şi perdeaua s-a rupt”. A fost ruptă dinspre exterior ca să se poată ajunge la mine, presupun, căci eu urlam deja ca din gură de Şarpe că rămân fără picioare. De la genunchi în jos eram albastru, strangulat şi cu venele pulsând umflate. M-am zvârcolit şi au sărit =/= jos.

College Humor 1999-2009 [and rolling]

Se împlinesc zece ani de când există site-ul College Humor. Voi posta câteva înregistrări care m-au amuzat copios zilele astea în timp ce le revedeam.

Prof. Wikipedia

Convulsia Latinilor

Mi se părea, până să îl descopăr pe Ymir, aproape imposibil ca un spirit italian să poată coagula toată frământarea sa într-o pictură neagră, metalică veritabilă. Trăirea puternică şi totodată decăderea lor a avut loc cu prea mult timp în urmă iar chemarea lor la actuala vâltoare socio[pato]-politică Evropeană din partea ţărilor transalpine este, cred, mai mult una formală, din politeţe. Stafiile nu pot fi pătrunse în nici un fel de reverberaţiile actualei decadenţe. Ele sunt apatice şi deconectate cu priviri care întotdeauna caută nişte orizonturi trecute.

Ymir este însă rodul unui necromant. L-a scos din apatie pentru a grăi profetic din cunoştinţa faptelor trecute.