Fake jew community

Lamiezdenoaptemisearată

Schwarzmann Skinski — Thu, 22 Apr 2010 20:40:44 +0000

Our head is a coffin

For our soul.

So let’s let then the water droplet drop, and drop, and drop on our forhead until it cracks it open.

Dostoievski-anisme

Köntenicht Küntz — Mon, 19 Apr 2010 21:15:07 +0000

“There is no virtue if there is no immortality.”

În lipsa Adevărului nimic nu fecundă. În lipsa Adevărului, curajul, smerenia şi bunătatea nu-şi găsesc sensul. În lipsa Adevărului zace sclavia morţii.

Prin credinţă îndrăznesc să cunosc Adevărul, prin credinţă îşi găseşte cercetarea mea răspuns, prin credinţa că nu totul este permis omului — ceea ce îi este permis este libertatea de a spune “Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa” şi de a primi mântuire în smerenia sacrificiului de la Golgota.

Related or not:

Adevărul te va face slobod

Köntenicht Küntz — Sun, 18 Apr 2010 05:56:06 +0000

Prin adevăr trăieşti etern căci ajungi să mărturiseşti despre Absolut. Slavă lui Hristos pentru stânca adevărului şi pentru că prin El suntem descătuşaţi de întuneric şi liberi. Liber am devenit atunci când m-am dezis de mine şi când am renunţat la libertatea de a fi unul cu mine însumi, însumându-mă cu Tatăl şi Fiul, prin Duhul Sfânt.

Şi în adevăr nu există pizmă, aşa că te iert, tiranule!

Erezia premeditării divine

Schwarzmann Skinski — Wed, 14 Apr 2010 12:38:30 +0000

Am auzit într-o anumită conjunctură pe cineva vorbind despre Dumnezeu ca şi cum El ar fi premeditat conceptual întreaga Creaţie şi abia ca urmare a previzualizări formei finale a Creaţiei El să înceapă efectiv Construcţia. Nu ştiu de ce mi se pare profund eretică viziunea asta care răpeşte multe atribute dumnezeirii. Bunătatea, în mod special, de vreme ce o astfel de precugetare ar subînţelege dubii inerente în natura divină cu privire la calitatea unui gând sau a altuia. De asemenea, distanţa dintre momentul gândului şi actul creaţiei ar lăsa să se înţeleagă că omnipotenţa nu îi aparţine lui Dumnezeu. Lucru neadevărat, pe care am să îl susţin cu un extras din Cusanus:

Mintea divină creează concepând. - Nicolaus Cusanus, Ydiota de mente

Nu mi-ar da prea tare ghes sufletul să fac remarca aceasta dacă într-adevăr consecinţele ar fi neglijabile. Însă nu sunt. Caricaturizarea divinului prin astfel de propuneri “teologice”, chiar dacă nu are loc datorită vreunei rele-voinţe inerente vorbitorului, lasă inoculată în mintea ascultătorului ideea unei neputinţe Cereşti care conduce în cele din urmă la o depărtare a omului de viaţa sacră din moment ce nici chiar Cerul nu mai e locul potrivit pentru căutarea perfecţiunii.

P.S.: O frumuseţe de cânt.

† 10 IV 2010 †

Schwarzmann Skinski — Sat, 10 Apr 2010 10:13:02 +0000

Lech Kaczyński

Tresaltă neosovietele de fericire că li s-a dat o asemenea şansă! Şi dacă ar fi să aflu vreodată că vreun agent de sorginte rusească a scos o piuliţă de la motor, motiv pentru care acesta a clacat sau mai ştiu eu ce altceva, serios că nu m-aş mira.

1666

2666

3666

Tabernaculum III

Schwarzmann Skinski — Thu, 08 Apr 2010 17:00:04 +0000

1 Nebunul zice în inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, au săvîrşit fărădelegi urîte, nu este nici unul care să facă binele.

2 Dumnezeu Se uită dela înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu.

3 Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

4 ,,Şi-au perdut oare mintea ceice săvîrşesc nelegiuirea, de mănîncă pe poporul Meu, cum mănîncă pînea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?”

5 Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc împotriva ta, îi vei face de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.

6 O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? Cînd va aduce Dumnezeu înapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.

Pslamul 53

Are we the hollow men?

Schwarzmann Skinski — Thu, 08 Apr 2010 16:34:11 +0000

T.S. Eliot - Hollow men I We are the hollow men We are the stuffed men Leaning together Headpiece filled with straw. Alas! Our dried voices, when We whisper together Are quiet and meaningless As wind in dry grass Or rats' feet over broken glass In our dry cellar Shape without form, shade without colour, Paralysed force, gesture without motion; Those who have crossed With direct eyes, to death's other Kingdom Remember us - if at all - not as lost Violent souls, but only As the hollow men The stuffed men. II Eyes I dare not meet in dreams In death's dream kingdom These do not appear: There, the eyes are Sunlight on a broken column There, is a tree swinging And voices are In the wind's singing More distant and more solemn Than a fading star. Let me be no nearer In death's dream kingdom Let me also wear Such deliberate disguises Rat's coat, crowskin, crossed staves In a field Behaving as the wind behaves No nearer - Not that final meeting In the twilight kingdom III This is the dead land This is cactus land Here the stone images Are raised, here they receive The supplication of a dead man's hand Under the twinkle of a fading star. Is it like this In death's other kingdom Waking alone At the hour when we are Trembling with tenderness Lips that would kiss Form prayers to broken stone. IV The eyes are not here There are no eyes here In this valley of dying stars In this hollow valley This broken jaw of our lost kingdoms In this last of meeting places We grope together And avoid speech Gathered on this beach of the tumid river Sightless, unless The eyes reappear As the perpetual star Multifoliate rose Of death's twilight kingdom The hope only Of empty men. V Here we go round the prickly pear Prickly pear prickly pear Here we go round the prickly pear At five o'clock in the morning. Between the idea And the reality Between the motion And the act Falls the Shadow For Thine is the Kingdom Between the conception And the creation Between the emotion And the response Falls the Shadow Life is very long Between the desire And the spasm Between the potency And the existence
Between the essence And the descent Falls the Shadow For Thine is the Kingdom For Thine is Life is For Thine is the This is the way the world ends This is the way the world ends This is the way the world ends Not with a bang but a whimper.

Satanistul ecologic

Schwarzmann Skinski — Wed, 07 Apr 2010 08:16:24 +0000

Cântaţi cu toţii de bucurie căci se apropie praznicul mamei Gaia. Clopotele catedralelor contemporane bat în anticiparea momentului. Ecologiştii ortodocşi, marxiştii şi pacifiştii puritani se pregătesc laolaltă să serbeze în ziua de 22 Aprilie momentul apoplexic al lumii noi şi verzi printr-un gest simbolic de mare încărcătură: oprirea oricărui bec din ograda oricărui om într-un soi de omagiu adus măreţei entităţi numite Terra, pe care cu atâta gratuitate o exploatăm noi, oamenii. Şi cum să nu izbutim în demersul acesta atunci când pedagogi ne sunt guvernele şi instituţiile globale?

Înapoi la origini! Acest succint şi esenţial crez al mişcărilor verzi este totuşi nesincer prin maniera trunchiată de a prezenta înţelegerea lor asupra acestei “origini”. Pentru că în ceea ce îi priveşte, originea ideală a lumii pentru ei este aceea a neanderthalilor proaspăt ieşiţi din iarna glaciară, privaţi de orice tehnologie nocivă şi de pericolul antropizării mediului. Viaţa de peşteră este preferabilă pentru că nu impune necesităţile sedentarismului tipic societăţilor agrare. Indoor plumbing? You’ve got to be kidding them!

Ducă-s-ar pe Pustii însă, pentru că s-a dovedit recent prin scandalurile de gen Climategate şi prin articole de investigaţii că ameninţarea dezagregării mediului este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Industrializarea nu mai pare atâta de neagră şi de antropofagă pe cât se pretindea anterior iar capitalismul, la umbra căruia s-au ridicat mare parte dintre furnalele aducătoare de profit din lume şi, deci, de bunăstare materială, şi-a pierdut din valoarea sa discordantă prin puterea exemplului realităţii: acolo unde piaţa economică este setată, mai mult sau mai puţin, după regulile libertăţii schimbului apare şi o ameliorare a vieţii materiale.

Aşa că pentru a contracara acest curent anticurentelectric m-am hotărât să iau lumină de ziua Pământului de la toate becurile din casă. De la becurile de la maşină. De la becurile de la lanterne. De la licuricii pe care am să îi prind şi am să îi pun în borcan, pe balcon, pentru a mă afişa ca un opresator de animale ce sunt, pentru că, nu?, aşa sunt toţi capitaliştii: defrişează păduri cu topoare făcute din bacnote de bani, omoară toate maimuţele şi păsările găsite la umbra copacilor şi mănâncă, din snobism, capriciu şi raţiuni sociale, ouăle crude abia ouate de cine ştie ce rara avis.

Să înceapă ceremonia opuşilor!

ERATĂ: Se pare că “stingerea becurilor” a trecut de ceva vreme, ceea ce urmează fiind doar festivitatea propriu-zisă a Pământului. Mulţumesc, Andra!

Sublima Cruce

Schwarzmann Skinski — Sun, 04 Apr 2010 10:32:52 +0000

Hristos a înviat…

… din morţi!

Cu moartea pe moarte călcând.

Tabernaculum II

Schwarzmann Skinski — Thu, 01 Apr 2010 20:13:28 +0000

Isus murea pe cruce…