Satanistul ecologic

Cântaţi cu toţii de bucurie căci se apropie praznicul mamei Gaia. Clopotele catedralelor contemporane bat în anticiparea momentului. Ecologiştii ortodocşi, marxiştii şi pacifiştii puritani se pregătesc laolaltă să serbeze în ziua de 22 Aprilie momentul apoplexic al lumii noi şi verzi printr-un gest simbolic de mare încărcătură: oprirea oricărui bec din ograda oricărui om într-un soi de omagiu adus măreţei entităţi numite Terra, pe care cu atâta gratuitate o exploatăm noi, oamenii. Şi cum să nu izbutim în demersul acesta atunci când pedagogi ne sunt guvernele şi instituţiile globale?

Înapoi la origini! Acest succint şi esenţial crez al mişcărilor verzi este totuşi nesincer prin maniera trunchiată de a prezenta înţelegerea lor asupra acestei “origini”. Pentru că în ceea ce îi priveşte, originea ideală a lumii pentru ei este aceea a neanderthalilor proaspăt ieşiţi din iarna glaciară, privaţi de orice tehnologie nocivă şi de pericolul antropizării mediului. Viaţa de peşteră este preferabilă pentru că nu impune necesităţile sedentarismului tipic societăţilor agrare. Indoor plumbing? You’ve got to be kidding them! 

Ducă-s-ar pe Pustii însă, pentru că s-a dovedit recent prin scandalurile de gen Climategate şi prin articole de investigaţii că ameninţarea dezagregării mediului este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. Industrializarea nu mai pare atâta de neagră şi de antropofagă pe cât se pretindea anterior iar capitalismul, la umbra căruia s-au ridicat mare parte dintre furnalele aducătoare de profit din lume şi, deci, de bunăstare materială, şi-a pierdut din valoarea sa discordantă prin puterea exemplului realităţii: acolo unde piaţa economică este setată, mai mult sau mai puţin, după regulile libertăţii schimbului apare şi o ameliorare a vieţii materiale.

Aşa că pentru a contracara acest curent anticurentelectric m-am hotărât să iau lumină de ziua Pământului de la toate becurile din casă. De la becurile de la maşină. De la becurile de la lanterne. De la licuricii pe care am să îi prind şi am să îi pun în borcan, pe balcon, pentru a mă afişa ca un opresator de animale ce sunt, pentru că, nu?, aşa sunt toţi capitaliştii: defrişează păduri cu topoare făcute din bacnote de bani, omoară toate maimuţele şi păsările găsite la umbra copacilor şi mănâncă, din snobism, capriciu şi raţiuni sociale, ouăle crude abia ouate de cine ştie ce rara avis.

Să înceapă ceremonia opuşilor!

ERATĂ: Se pare că “stingerea becurilor” a trecut de ceva vreme, ceea ce urmează fiind doar festivitatea propriu-zisă a Pământului. Mulţumesc, Andra!