Am fost martor astăzi la o discuţie cu adevărat interesantă într-o piaţă din Timişoara. Un copilaş de vreo cinci ani ridica următoarea problemă:
- Bunico, eu nu ştiu ce o să devin când o să fiu mare…
- Cum adică, iubire?
- Păi nu ştiu ce să aleg dintre mecanic de locomotivă şi tătic.
(bunica face o pauză şi aşteaptă continuarea nepotului)
- Să fii mecanic e uşor, trebuie doar să apeşi nişte butoane… Dar oare o să am eu destul putere cât să împing căruciorul ăla cu copil în el?
Incredibil!
1 comentariu
mai 5, 2009 la 00:39
Maestre Skinski, acele senzatii din copilarie cand viata ni se pare ca se asterne inainte ca o inlantuire de basme minunate sunt comori ale sufletului.
Desi credea cu tarie in evolutia sa catre adult, copilul pe care l-ai vazut in parc nu a reusit sa treaca peste imaginea din prezent in care vedea un carucior urias, sigur mai inalt ca el.
Adultii pot extrage o intreaga filozofie din spusele baiatului.