Anul siderurgic în calendarul Schwarzmann-ului

După cum bine ştiţi deja Schwarzmann Skinski - eou adicătelea - este un fan declarat al Schwarzmetalului [ copyright Phosphoros ]. Totuşi pasiunea asta a mea pentru metale grele e presărată cu tot felul de pretenţii care mă îndeamnă să strâmb repede nasul la orice mostră muzicală metalicească care nu are o anumită consistenţă, densitate şi luciu. Au avut însă trecere de la prima audiţie înaintea mea cei de la Opeth - o formaţie de progressive death metal - care nu numai că au dat dovadă atribuţii muzicale incredibile dar au reuşit să şi creeze o atmosferă unică în jurul acelor albume-roman creeate de ei.

Ca să nu mai lungesc vorba prea mult, de acum într-o săptămână va apărea oficial noul lor album numit Watershed. It’s a must have! Şi ca să demonstrez asta, uite aici mostrele care s-au “scurs” pe youtube. Voi marca cu bulinuţă roşie melodiile care pot pica greu la urechea necălită.

P.S.: ca să nu se ia nime’ de mine, poftim link-ul de unde vă puteţi comanda albumul dacă vă interesează.

Arca multirasială a lui N[ew]oe

Lumea a căzut în dizgraţiile “providenţei laice” prin actele sale înguste de violenţă de foarte multă vreme. Consiliul divin al combaterii discriminării şi al altor astfel de inepţii postmoderne împreună cu cel al cocoloşirii perpetue a minorităţilor abuzate în istorie a hotărât în unanimitate totalitară să inunde lumea întru mântuirea ei.

Cântul de jale al unui corb temerar

[melodia cântată pe fundal în timpul scrijelirii acestei debitaţii]

Agalloch - this white mountain on which you will die

Migrez pentru că asta îmi impune existenţa. Viaţa mea poate fi privită în ansamblu ca o planetă acoperită de un uriaş deşert mereu mişcător, împunsă ici-colo de oaze binefăcătoare mereu predispuse să fie acoperite de către marele ocean de nisip care pândeşte orice licărire de viaţă, căutând să o înhaţe cu nesaţ şi să o pietrifice.