Superficiali până la blasfemie

Focalizarea atenţiei în religie tinde să nu se mai facă asupra divinităţii cât mai degrabă asupra manifestărilor sale fizice şi a… dimensiunilor acestora, indiferent pe ce plan ar fi să fie ele. Câteva titluri sugestive care îmi vin în minte: adevăratele dimensiuni ale arcei lui Noe; greutatea echipamentului lui Goliat transpus şi convertit la combinezoanele moderne ale soldatului; Isus s-a născut de fapt cu TREI ANI mai târziu decât am fost lăsaţi să credem - decepţia decepţiilor. Concentrându-se astfel pe tot soiul de teme din astea absolut cretine oamenii cad într-un întuneric gros ca Dracu’ [ ca cine altcineva, în astfel de cazuri? ] provocat de abundenţa tuturor informaţiilor ăstora inutile care vin să le deturneze atenţia şi să le perturbe meditaţia.

Limitarea fizică cu care alegem să privim în spectrul acesta religios este strigătoare la Cer. Din păcate însă, asta se întâmplă când, în maniera pur neoprotestantă şi postmodernă, orice om lipsit de iniţiere duhovnicească este invitat să îşi dea cu ciomagul părerii în ceea ce înţelege el din dumnezeire. Zugravul dislexic cu un IQ submediocru asta va înţelege şi asta îl va marca din întreg fenomenul religios, iar congregaţia lui va trăi sub însemnul acestei degradări spirituale până la adormirea lui mântuitoare întru moarte.