Lepşăreală

A.dama laolaltă cu Proclet au găsit de cuviinţă să paseze către Fake Jew Community neşte ştafete interesante. Le voi lua în funcţie de ordinea ierarhică alfabetică a primei litere din numele emiţătorilor ei, deci:

A.dama îmi cere să răspund unor întrebări-şablon cu ajutorul muzichiei din computerul meu încărcată în Winamp şi setată pe shuffle. Să vedem deci ce ghiveci aleatoriu şi relativ de cânturi va ieşi… singura expresie artistică postmodernă pe care o îngădui pentru că totuşi e vorba de muzica mea preţioasă.

Iobagii din Hades

Un cor de voci boceşte animalic din adâncurile grotei Gadarei. Mii şi mii de glasuri nesincronizate legate laolaltă de-a lungul generaţiilor se zbat acum claustrofobic în înghesuita peşteră a robiei, mânate fiind din spate de biciul neîndurător al Legiunii. Singurele fiinţe care în mod profetic aşteaptă în apropiere - putând să îndure cu uşurinţă simfonia agoniei -, scormonind solul prăfuit cu râtul, sunt nişte porci de prin părţile locului. Sunetul de satisfacţie al dobitocului atunci când în scormonirea lui asiduă dă peste cine ştie ce rădăcini putrezite sau peste râme creează o muzică de fundal înălţătoare pentru Gardienii abisului.

Dragul meu prieten,

Orice evreu sufera. Miopie, prezbitism, antimesianism, toate sunt consecintele nasului tau imens ovreiesc. Insa niciun evreu veritabil nu este lamentabil, si eu nu iti permit asa ceva. Tu reprezinta samanta tatalui nostru Avraam, obarsia unui neam sfant. Plangi acum din nou ca parintii nostrii in pustiul Moabului?

Singura suferinta care ne este ingaduita noua, evreilor, este aceea a circumciziei! In rest, suntem de otel, dainuim de peste 6000 de ani, facem prunci, razboaie si bani. Asa ca, mioapa ori ba, lamentarea nu este permisa.

Si nu uita, toti cei sublimi sunt evrei: printi idioti, cavaleri lunateci ori fii ai lui Yehova; prin sangele lor curge necurmat ideea unei obarsii asemanatoare cu a noastra, ideea traspusa in atatea culturi a Dumnezeului unic si a poporului ales. Ei sunt alesi, noi suntem alesi. Atat de subtire e linia care ne desparte. Ce anume ne limiteaza sublimul?

Kuntz K.

Cântul lui Februarie

Herbie Hancock - Cantelope Island

Miop fiind, lumea cutreieram

În ultimele zile aflu din ce în ce mai multe despre mine. De exemplu, am descoperit că am tendinţe de miopie la nivel cognitiv şi asta mă pune deseori în cele mai ridicole situaţii. Se întâmplă să trăiesc cea mai profundă fericire în clipa în care văd înceţoşata mare de culori din depărtare. Şi îmi perpetuez fericirea asta în mod copilăresc pe culmi tot mai înalte, mergând de-a buşilea înspre sursa acelor culori, ca să le pot înşfăca, să pot prinde Fericirea între degete şi să nu o mai las cu nici un chip din strânsoarea mâinii mele.