Frângerea leagănului…

Cândva, între Tamisa, Sena, Rin, Po şi Dunăre exista un frumos exemplu al înălţimilor pe care le poate atinge Omul. Civilizaţia Europeană stătea mândră şi sigură pe piedestalul lumii, “călcând în picioare” tot ce era slab, retrograd şi orientat invers pe scara evoluţiei. Încă mă mândresc când citesc Istoria acelor veacuri, atunci când oamenii nu ţineau cont de faptul că vreo lăptăreasă din mijlocul deşertului s-ar putea simţi jignită de obiceiurile lor. Eram plini de vitalitate şi “fanatism imperialist”. Dezbrăcam homo erecţi de şorturi din piele de căprioară şi le dădeam să îmbrace cămaşa unei lumi aproape extrapământene. Era veştmâtul zeilor primit în dar.

Ending credits

A mai trecut un 14 Februarie … Am putut cu ocazia asta să văz frustrările ideologice ale unora care militau pentru puritatea calendarului sărbătorilor băştinaşe alături de iubirile altora care nu se cramponau în aceste spectacol monocrom şi insipid, toate pe o lungime de doar câţiva mb/s, atâta cât o avea internet-ul. E ceva magic într-adevăr.

La spécialité d’aujourd’hui:

The Milton Friedman choir! Este, fără îndoială, în acelaşi timp amuzant cât şi valabil ceea ce cântă corul de faţă, aşa că vă invit să urmăriţi cu atenţie şi să luaţi aminte:

Retorica antisemită

“Nu e vina lor că s-au născut aşa, jidani!” *

Cu ceva vreme în urmă am citit o serie de dezbateri internautice în cadrul cărora am putut găsi replica de mai sus pitită după oareşce farduri ale adresării formale şi aparent politicoase. Asta a aprins automat în mine o scânteie care la rându-i a declanşat un incendiu în toată regula. Încercam nedumerit să îmi explic un lucru: este ceva inerent rău în a fi evreu? Rămaşi cu reflexele strămoşilor lor cu sânge albastru hiperboreean care priveau înspre jidovime cu dispreţul oamenilor puri, aceşti fii răzgâiaţi ai primilor numiţi - de surginte Mioritică - au impresia că viciile acumulate de-a lungul Istoriei în traista Umanităţii nu îşi au alt izvor decât natura depravată a evreului, care este:

Opeth - Lamentations [live]

După îndelungi strofocări de căutare din partea-mi, pot în sfârşit să postez acest articol exclusiv muzical în care am reuşit să reunesc toate videoclipurile înregistrate în timpul concertului Lamentations, pe care l-au susţinut cei de la Opeth la Shepherd’s Bush în Londra. Ocupă un spaţiu considerabil, fapt care cred eu că va încetini puţin încărcarea paginii, dar de!… arta cere sacrificii. Le voi aranja în aceaşi ordinea pe care au avut-o ei. Behold:

Part 1:

Windowpane

Leapşa de la Radu.

Cine se aseamănă, se adună. Mă asemăn, fizic vorbind, 52% cu Nietzsche. Haidade să adunăm acum.

Poza a fost făcută prin supresurprindere, motiv pentru care nu am avut ocazia să pozez într-o aliură naturală, tu, dragă! Cântam la chitară şi încleştam maxilarul când făceam benduri.