Mai mult carbon în atmosferă, mai mare căldura, mai mari oceanele, mai mici şansele de supravieţuire, mai, mai, mai! Mai o sută de ani avem la dispoziţie ca să ne căim în faţa mamei Gheea pentru toate relele pe care i le-am făcut în ultimii cinci mii de ani. Mai avem cinzeci de ani în care ne putem bucura de mirosul greu al petrolului. etc, etc, etc, etc. (more…)
Când vrei să ascuzi un lucru îl scoţi, de fapt, în evidenţa, nu-i aşa? Homo Sapiens Sapiens intră într-o eră idioţească cu adevărat?
E cotidian si extrem de cool să ai un răspun pregătit pentru orice situaţie. Politicienii ştiu de ce. În orice caz, certitudinea e că ne (”ne” generic, se-nţelege) punem din ce în ce mai puţine întrebări şi riscăm cu adevărat să transformăm rasa umana într-un fan club idiot a la Gigi Becali.
Civilizaţi fiind combatem degradările intelectuale, înfiinţăm bloguri interesante si ne lansăm în discuţii la fel de interesante. Încercăm să ne debarasăm de inteligenţele noastre mioritice, de spiritul impus de Păcală&Co sau de unii compatrioţi inepuizabil stupizi.
Genetica, credeţi, are vreo legătură cu îndobitocirea gradată a populaţiei? În istorie nu rămân decât indivizii cu pieptul lat şi vitejeşte azvârlit în lupte ori cei excesiv de idioţi. Mensa civilizaţiei rămâne mereu într-o umbră protectoare, sau ascunşi sub o glugă misterioasă (degete acuzătoare to my fellow fake jew).
Făină, zahăr, fructe, mizilicuri, trafic, femeie la volan, nervi, brad, ghirlande, globuri, luminiţe, psihedelic, nevroze, colindători, marş!, bani?!, ciocolată, saloane cu jeleu în mijloc, grabă-grabă-grabă, Realul - program non-stop, fuga, înghesuială, aaa! Prăjituri arse, nevastă înlăcrimată, cadou eclipsat, sărbători ruinate, sta-ne-ar în gât porcul. (more…)
Femeia-bărbat este un concept cu care trebuie să ne obişnuim minţile din ce în ce mai mult în această perioadă. Năzuind la o utopie a egalităţii, aceasta îşi injectează în mod artificial pe arterele corpului doze întregi de testosteron. (more…)
Europenii civilizaţi sunt nişte masochişti.
Îşi amputează în prezent propriile libertăţi pentru a compensa cu “atrocităţile” trecute ale istoriei care au lezat în mod arbitrar libertăţile altora. Ai spune că e de ordinul sublimului ce se întâmplă, ceva ce numai Quijote ar fi în stare să năzuiască. Însă măreţul cavaler al Tristei Figuri nu poate exista fără scutierul său loial şi sincer, Sancho, latura sa realistă complementară - elementul primordial care absentează din ecuaţia actuală a lumii. Aşa că unde eşti tu, Sancho-vodă?! Îţi dăm nu un ostrov, ci douăzeci şi şapte, numai pune-l cu picioarele pe Pământ pe al tău stăpân. (more…)
Eh, era sa uit, diacriticele. Oare de ce folosirea diacriticelor iti confera atat de multa autoritate in materie de scriitura? Hai sa vedem, de acum inainte, voi trece in randul diacriţilor:
De ce m-am apucat de blogherii? Foarte bună întrebare. Mă gandesc(nu am gasit î din a încă) că cea mai bună reanimare la metastaza mea intelectuală ar fi scrisul regulat.
Aşa, o completare la portretul celuilalt evreu fals: de ce frate ai uitat să spui lumii că acel strănut primordial nu e altceva decât părerea ta sinceră asupra universului pe care tocmai l-ai intâlnit? Şi anume, profundul dezgust sau lipsa placentei materne? Mă mai apuca şi pe mine strănuturi dintr-astea. De obicei seara când pornesc televizorul şi-i aud pe conaţionalii noştrii (Dumnezeu să-i ierte) încercând să poarte discuţii inteligente. Sau mai strănut când îmi aud colegii reproşându-mi răspunsurile greşite de la conquiztador cu menţiunea necesar ironică: “Eu aşa aş fi pus!” Alte greţuri am când nu-mi iese nimic la pian sau când mi se termină kenurile de cola din frigider.
Strănutul, să ştii, prietene, e un act de protest excelent. Se ia o bucată de timp şi se împarte în patru: prima parte o foloseşti ca să-şi exprimi punctul de vedere şi să spui fără presentimente individului ce anume te deranjează la dânsul; secondly, îţi strângi ca în titanic saliva într-un colţ al gurii ştiut numai de tine. Încerci să-i dai consistenţă (guma de mestecat ajută). În urma frecărilor regulate cu limba a omuleţului poţi provoca un strănut de toată frumuseţea. Foloseşti saliva din compartimentul secret, calibrezi proiectului (dacă ai spatiu între incisivi incearcă să îl acoperi în prealabil ca să obţii o circumferinţa maxima a glonţului salivar - din nou guma de mestecat!) şi strănuţi frate în direcţia nefericitului. Ultimul pas este muşamalizarea: cereţi scuze reverenţios, continuă să conversezi ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat şi in acelaşi timp încearcă să reiei procesul de la pasul doi. Nimic mai simplu!
Strănut fericit! ***Hapciu!***
